vezi categorii 181 articole
Dezvoltare Personala
În fiecare vineri, pe grupul nostru de Facebook, apare o întrebare de inteligență sau de cultură generală, la care lumea își dă toată silința să vină cu un răspuns corect. De exemplu: ce urmează în seria WsX RfV Yh_?
Deși “de vară” și mai degrabă pentru o introducere abruptă: tu știi care e cea mai vândută jucărie până în 2005 cel puțin? Este cubul Rubik.
Sigur lumea cunoaște deja cubul. Și nu vom intra în detaliile ușor de găsit la o simplă căutare pe Google, pentru cei care nu au aflat încă de el.
În 1970 cubul a fost patentat inițial în varianta 2x2x2. Și tot în același an, la Londra, a fost patentat și în varianta 3x3x3 de către Larry Nichols.
Nu exista Internet, desigur, și Nichols nu a putut apela la WebDigital să îl ajute cu promovarea, așa că celebritatea cubului începe abia în 1974 cu varianta îmbunătățită de către Erno Rublick.
Dar istoricul cubului e mai puțin interesant. Mai interesantă este rezolvarea acestuia și o să încep de la “inventarea roții”. Oamenii de știință consideră că primele dovezi ale unei roți rudimentare au fost descoperite în templul Angkor Wat din Cambodgia. Dacă se caută cu sârguință, probabil tot chinezii sunt cei care au descoperit-o, dar vom folosi varianta oficială.
Am însă o veste: roata a fost deja inventată, așa că dacă ai nevoie de ea o folosești pentru a ajunge mai rapid la destinație, nu începi prin a o reinventa.
Tot astfel, au fost inventate și scurtături de rezolvare ale cubului Rubick, urmând câțiva pași simpli și ușor de memorat. Există deja recorduri mondiale de rezolvare de câteva secunde.
Dar să memorezi câțiva pași nu pare inteligent, nu? Plus că ucide creativitatea, violează inovația?!
Am și alte vești: Newton a putut descoperi gravitația nu atât mulțumită mărului căzând, cât gândirii înaintașilor săi, iar descoperirea sa a revoluționat fizica. “Am putut vedea departe, căci stau pe umerii unor uriași” avea să să spună mai târziu.
Fără Newton, Einstein probabil ar fi descoperit el gravitația și cam atât, pentru că elegantul “E=MC2” nu putea fi conceput fără a se descoperi niște aberații la nivel macro-planetar ale fizicii newtoniene. Lipsă de inteligență? Sau de creativitate la vreunul dintre cei doi?
Matematicile superioare au furnizat modele de fenomene sau corpuri cerești care au fost descoperite abia astăzi (găurile negre, de pildă), iar altele încă nu au fost descoperite nici azi. Și acele matematici sunt perfect funcționale.
Păstrând proporțiile, în cadrul programului de inițiere la WebDigital ai de rezolvat cubul într-un timp dat. Cele de mai sus sunt practic o demonstrația că se dorește evoluție, pentru că, da, ne dorim inovație, pentru că ne dorim să ajungem mai repede și mai departe, iar asta nu se poate pornind de la 0.
Desigur, dacă îți dorești să înțelegi spații cvadridimensionale sau să descoperi algoritmi de rezolvare, poți încerca să-l rezolvi de la zero, doar că descoperirea ta te va ajută cel mult pe tine ca exercițiu de inteligență. Iar asta dacă nu cumva vei dori să redescoperi și conceptul de zero, nu?!
Întrebarea este de ce să reinventăm roata și de ce să aruncăm la gunoi lucrurile împărtășite de foști și actuali colegi și să pornim de la apele negre dinaintea facerii?
E o întrebare retorică, căci la WebDigital nu facem niciodată asta.
Căutăm în permanență să găsim ce au făcut alții înaintea noastră, cum au încercat să aplice ei și, adesea, cum au eșuat ei. Acela este punctul nostru zero. De acolo începem să construim, iar după ce am construit și validat un drum îl bătătorim, îl parcurgem cu toții repede și fără probleme.
Abia după ce coloana vertebrală e definită începem să perturbăm, să testăm, să ne jucăm cu inovația. Abia atunci o numim inovație, fiecare adăugând din propria experiență o virgulă, un cuvânt sau propoziții întregi. La fel e și experiența rezolvării cubului Rubik.
Începi de la un task care pare aproape imposibil să finalizezi cubul într-un timp foarte scurt. Primul pas este să analizezi ce au făcut alții înaintea ta și trebuie să vezi cum au eșuat, trebuie să citești manualul de utilizare, să parcurgi un tutorial sau un curs, apoi după ce ți-ai însușit procedura sau metoda de lucru, să treci la acțiune. Apoi înveți să o faci din ce în ce mai repede prin exercițiu.
După ce reușești să-l faci în timpul dorit, începi să te gândești cum ai putea să îl faci și altfel. Și apoi, descrii experiența și cum l-ai făcut diferit și mai rapid.
E un modus operandi care ne ajută să fim mai buni în ceea ce facem, să vedem mai departe. E o cultură a împărtășirii descoperirilor, “a metodologizării” și îmbunătățirii constante a sistemului, un ecosistem plin de resurse care îți permite să evoluezi și să te dezvolți și la care contribuim toți.
Tu în cât timp poți rezolva cubul Rubik?
